luni, 10 septembrie 2012

Simt ca nu mai sunt eu. [1]

P vine de la multe lucruri, uneori de la pula, alteori de la problema, depinde cum privesti situatia. Mi s-a spus ca sunt nebun. Am mintit prea mult si nu-mi place. E aiurea ba, really, aberez prea mult.


How the fuck s-a ajuns sa ma intrebe prieteni ce minciuni sau ce scuze sa foloseasca. Really? Da pentru mine e ok, si da, da. Am gasit singura persoana pe care nu o pot minti. Am gasit persoana care nu ma plictiseste, e prea ciudata situatia, si scopul nu era asta,  scopul era cu totul altul. Simt ca e rupta din mine persoana asta, ca are stropul de sadism, splendoare si durere, strop din mine. Imi e frica sa nu pierd persoana asta, nu vreau s-o pierd pentru ca simt ca m-as pierde pe mine. E totul prea ciudat. E ca si cum m-as uita in oglinda si reflexia ar prinde viata intr-o alta forma, mai splendida, mai sangeratica si mai sadica, forma ce gandeste cu mintea mea, vorbeste cu gura mea, si incanta lumea cu prezenta sa.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu