E seara, ninge si e urat, ascult o melodie si ma simt rau, si e mai rau pentru ca simt. Ma simt ca un fulg, un fulg ce este omorat de caldura obrazului de copil, ca o lacrima de inger ce se pierde si dispare. Deja devin "sad" dar sunt doar eu in starea mea de iarna.

http://www.youtube.com/watch?v=RF0HhrwIwp0&ob=av3e

Mai vreau la mare.

Fara sens.

Gandurile mele sunt asternute pe nori pufosi murdari de sange verde si de cruci futute.




,,Sa mi-o vezi in ciorba"
Asa a inceput ziua de azi, o zi destul de reusita pot sa spun, fara scoala, fara soare, fara apus.

"Te doar? zi fa te doare? N-are cum ca esti tarfa!"
,,Sa te duci!" Eu nu vad nimic. "Salut ma!" Asta inseamna pacat!. Maybe i'm the one who will save the world. Stiu ca sunt a disperare, miros a libertate si arat a nesanatos.....si in plus genialitate cus' i can't have fellings because i'm not a man with too many faces, the mask I wear is one. N-are sens.

Welcome to hell. Hell is a place from your mind, as Milton observed. "Is everybody in?" Welcome on board...

Ma consoleaza adesea in nopti gri si fara sfarsit gandul ca lumea asta e atat de imputita, diforma si imbecila incat, oricat de adanc m-as afunda in mizerie....voi fi oricum, intotdeauna cand imi voi privi reflexia in apa sau oglinda, cea mai minunata fiinta care a existat vreodata pe pamant.

Cea mai minunata fiinta de pe pamant...Sunt cateva (alte) fiinte care merita acest titlu, care, fie si pentru ca au explorat iadul si infernul (altfel decat cum se crede), au nevoie de toata delicatetea si blandetea noastra. Acele persoane sunt indivizii care au vazut pamantul surpat si gura de iad deschisa la picioarele lor,  indivizii a caror durere i-a dus la iluminare, pentru ca s-au detonat direct pe creierul lui Dumnezeu, ca sa ma autoplagiez.

Hell here and now.

Am obiceiul de a face fotografii si de a scrie, dupa cum se observa.

"Imi placea sa privesc razele soarelui cum strapungeau norii si ii otraveau cu un rosu aprins." (c)Silviu Lestat

Ascult black metal, sunt ateu, lumea ma crede satanist, sunt mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau & fumez in fiecare zi si ma droghez in fiecare saptamana. This is me



Uneori nici nu stiu daca ar trebui sa incep, alteori nu stiu cu ce sa incep, iar daca aflu nu stiu cu ce sa continui. Scriu aici pentru ca ma simt in lumea mea, sunt doar eu, eu autorul si personajul principal. Incetul cu incetul incep sa descopar lucruri, lucruri de care nu aveam habar, incep sa traiesc ca un normal (big mistake). M-am saturat sa fiu acelas eu de ieri, cu aceeasi poveste de maine, sa stau intre tunet si fulger si sa fiu lovit cu un ciocan numit urlet de catre persoana presupusa totul in viata unuia de varsta mea, sa traiesc in aceeasi mizerie, sa mai fiu.